George Calinescu
de Mihail Sadoveanu
Se poate observa, deci , ca nuvelistica lui Sadoveanu a evoluat foarte putin cu timpul, in continutul ei. Lasand la o parte simplele culegeri de amintiri si articole, cu judecati asupra starilor noastre sociale (Foi de toamna, Pildele lui Cuconu Vichentie), materia pare mereu aceeasi si anume contemplarea oamenilor in starea salbateca. Pentru un ochi atent s-a produs insa o schimbare in colori. Lirismului infiorat ii face loc unul idilic, voios, o excitare a simturilor. Cautarea singuratatii nu mai apare ca o asceza, ci ca o rafinare a sufletelor nesaracite de civilizatie. Vanatul, pescuitul sunt acum nu prilejuri de a surprinde in golul lor fiarele si pestii, ci un mijloc de a se bucura cu simturile de carnurile si formele pe care natura le ofera omului. Ka crasma nu mai merg oamenii spre a-si dezvalui tainele, acolo vine autorul cu proiectiile sale sa se veseleasca de mirosul si gadilarea vinului. Singuratatea e interpretata ca varsta de aur si natura ca un izvor de lapte si miere. In toate volumele lui Sadoveanu vom gasi momentul impartasirii cu hrana, in ultimele volume, insa, golirea ulcelei cu vin si ruperea fripturii in tigla iau aspectul simbolic al unui imn adus uberitatii solului. Oamenii plutesc intr-o stare de fericire statornica, aducand laude roadelor pamantului care se infatiseaza, fara sfortari din partea rarilor indivizi, acolo unde ochiul vede mai multa singuratate. Naivitatea schilleriana in forme pantagruelice. Balta colcaie pe dedesubt de peste si pe deasupra de rate, padurea foieste de cerbi. Este evident ca, sistematizandu-si propria sa inspiratie, scriitorul a ajuns la un concept al fericirii naturale, prin care si-a improspatat paleta, eliminand liniile melancoliei si inlocuindu-le cu tonurile flamande ale vitalitatii. S-ar putea chiar afirma ca Sadoveanu reface, in Moldova de azi, Olanda pictorilor de acum cateva secole cu oameni in zdrente, umflandu-se cu vin si contempland cu ochi lacomi mari bucati de carnuri fripte, Olanda urcioarelor cu vin si a meselor de bucatarie pline cu vanat si peste. Tehnica schitei si a nuvelei e acum usor modificata. Punctul de plecare e mereu calatoria, mergerea la vanat, intalnirea la han, dar "taina" pe care o spun indivizii e indiferenta, slujind ca mijloc de intretinere si de analiza a euforiei. Centrul de gravitatie al bucatii il formeaza expunerea bauturilor si alimentelor, facuta cu infinita savoare verbala, cu ceremonii delicate, intr-un limbaj de un artificiu gratios. Noua proza a lui Sadoveanu e intr-un cuvant inalt umoristica, adica serioasa in temeiul ei conceptual, joviala in rafinamentul cu care indivizii isi destainuie slabiciunea pentru roadele tereste, o cantare a noului Canaan.
George Calinescu, M. Sadoveanu in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucuresti, 1941
George Calinescu
Aceasta pagina a fost accesata de 5103 ori.
