Citate de Mihail Sadoveanu
de Mihail Sadoveanu
Oamenii fara dragostea parintilor, fara trecut se usuca repede ca crengile fara radacini in nisip. (Mihail Sadoveanu)
Semnele adevarului se vadesc mai ales celor care cred in ele. (Mihail Sadoveanu)
Intelepciunea sta uneori mai prejos decat inima. (Mihail Sadoveanu)
Prostii nu stiu nici sa rada, nici sa planga. Cand rad isi arata dintii, cand plang urla. De aceea adese lacrimile lor trezesc de obicei zambete, rasul lo oftari de durere. (Mihail Sadoveanu)
Limbile evoluate si fixate in forme consacrate pot fi invatate si scrise mai usor. Pe cand o limba care e necontenit in fierberea prefacetii, care isi sfarma si isi innoieste necontenit tiparele, e inselatoare si nesupusa pentru alogenii care cearca s-o fixeze in forme valabile. (Mihail Sadoveanu)
Limba vie nu poate fi stavilita. (Mihail Sadoveanu)
Daca ar fi sa regret ca nu am venit mai devreme pe lume, as face-o doar pentru ca nu am apucat sa-i cunosc pe cei doi romani in care Dumnezeu a turnat har din belsug: autorul "Luceafarului", Eminescu, si pe cel al "Baladei pentru vioara", Porumbescu. (Mihail Sadoveanu)
Batea drumurile cautandu-si dragostele. (Mihail Sadoveanu)
Sarmana faptura omeneasca! E capabila de toate relele, dar in ea se gaseste si comoara binelui. (Mihail Sadoveanu)
Mie mi-a placut intotdeuna sa beau vinul impreuna cu tovarasi. Numai dragostea cere singuratate. (Mihail Sadoveanu)
Padurea de brad de pe Magura clipi din cetini si dadu si ea un zvon. (Mihail Sadoveanu)
Fericirea este in noi, niciodata in jurul nostru. (Mihail Sadoveanu)
in aceste urne sacre, in care poetii si cugetatorii si-au inchis inimile, gasim acea putere fara moarte care misca umanitatea inainte, in progresul ei necontenit. (Mihail Sadoveanu)
Patriotismul nu inseamna ura impotriva altor neamuri, ci datorie catre neamul nostru; nu inseamna pretentia ca suntem cel mai vrednic popor din lume, ci indemnul sa devenim un popor vrednic. (Mihail Sadoveanu)
Cartea nu-i rau lucru. Pentru mine a fost mangaierea vietii. M-am insotit cu ea si cu pustia si am ajuns la liniste si intelepciune. (Mihail Sadoveanu)
Unii prieteni sunt umbre, nu apar decat cand e Soare. (Mihail Sadoveanu)
Scriitorii sunt cei mai ideali prieteni ai nostri. (Mihail Sadoveanu)
Iluzia si visul sunt la temelia sufletului nostru; carte de intelepciune. (Mihail Sadoveanu)
Muierea asa e lasata de Dumnezeu, vicleana ca apa si trecatoare ca florile. (Mihail Sadoveanu)
Caragiale a insemnat o dunga mare si foarte luminoasa in literatura noastra contemporana; ea a ramas asupra noastra si va ramane asupra tuturor generatiilor. (Mihail Sadoveanu)
Daca prostia ar produce suferinta, sunt oameni care ar trebui sa umble urland de durere.
(Mihail Sadoveanu)
Merita lauda orice fapta buna mai ales in ordinea morala. (Mihail Sadoveanu)
Caci nu forta, nici realizarile brutale, nu manuirea multimilor si specularea naivitatii valoreaza in fata celui etern, ci jertfa pura a sufletului nostru. (Mihail Sadoveanu)
Adevarat ca mai cinstit lucru nu este in lume, si mai scump, si mai curat, decat omul pricopsit la invatatura. (Mihail Sadoveanu)
Cartile ne sunt prieteni statornici... Ne sunt sfetnici si nu ne contrazic. Cartile care ne plac sunt si urne pline de amintiri. (Mihail Sadoveanu)
Cartile acestea ale noastre sunt urne sacre cuprinzand inima fratilor nostri scumpi, scriitorii si ganditorii, trecuti si ei cum trecem noi prin valea aceasta a plangerii. Sunt duh de viata, sunt singurul bun in umbra mortii. (Mihail Sadoveanu)
Pentru a infrana trebuie legi. Dar trebuie oameni care sa implineasca legile. (Mihail Sadoveanu)
Sus, pe Toaca Ceahlaului, te integrezi peisajului si te armonizezi in toate; iti canta fiinta de puterea acestui pamant si simti ca te adaugi neamului tau. (Mihail Sadoveanu)
Arta a fost unul din marile titluri de noblete ale omului, de aceea, in amintirea posteritatii raman numai popoarele care si-au innobilat sufletul contribuind la ascensiunea umanitatii. (Mihail Sadoveanu)
Viata... e frumoasa in adevar cand nadajduiesti si n-o petreci zadarnic si o infrumusetezi cu ceva... lasa la o parte rautatile, ticalosiile si meschinariile, treci peste dusmaniile prietenilor si prieteniilor dusmanilor. (Mihail Sadoveanu)
Cartea indeplineste nu numai minunea de a ne pune in contact cu semenii nostri in timp si spatiu; cartea indeplineste fapte de mirare de a ne face sa traim in afara de minciuni, nedreptate si prejudecati. in aceste urme sacre in care poetii si cugetatorii si-au inchis inimile, gasim acea putere fara moarte care misca umanitatea inainte de progresul ei necontenit. (Mihail Sadoveanu)
Strategia e stiinta cea mai folositoare nu numai in razboi, ci si in casatorie. (Mihail Sadoveanu)
Fagure de miere sunt cuvintele bune si dulceata tamaduitoare a sufletelor. (Mihail Sadoveanu)
Folosul sahului poate fi socotit cat al unei religii de infratire si dezarmare. (Mihail Sadoveanu)
Douazeci de ani nu e varsta, ci nemurire. (Mihail Sadoveanu)
Tara nu se serveste cu declaratii de dragoste, ci cu munca cinstita si, la nevoie, cu jertfe. (Mihail Sadoveanu)
Dar imi erau dragi ochii negri, si pentru ei calcam multe hotare. (Mihail Sadoveanu)
Un prost gaseste totdeauna pe altul mai prost care sa-l asculte cu gura cascata. (Mihail Sadoveanu)
Era un om bine facut, putin chel in varful capului, cu ochii foarte blajini. Cand zambea, se aratau sub mustata tunsa scurt niste dinti lungi, cu strunga mare la mijloc. (Mihail Sadoveanu)
Dragostea-i lunatica: descreste si creste. (Mihail Sadoveanu)
Am stat cu mine insumi, trudindu-ma sa desleg intrebarile fara raspuns. E nevoie pentru asta de tacere si singuratate. Desfacandu-ma de tot ce atarna si intuneca, m-am dus sa vad numai cu duhul. (Mihail Sadoveanu)
Toate adevarurile sunt legi, dar nu toate legile sunt adevaruri. (Mihail Sadoveanu)
Nerecunostinta este copilul legitim al binefacerii. (Mihail Sadoveanu)
Care fecioara nu crede ca cel dintai barbat care-i zambeste nu-i ursitul sau? (Mihail Sadoveanu)
Obrazul drept, botit spre ochiul stors, parca era inclestat si pecetluit pe totdeauna intr-o durere. Iar ochiul cel viu, mare si neguros, privea tinta in jos in neagra fantana a trecutului. (Mihail Sadoveanu)
Armata noastra e tare prin sufletul ei. (Mihail Sadoveanu)
Binecuvantata este muierea ce-si cinsteste sotul. (Mihail Sadoveanu)
Popoarele fara libertate raman la instincte. (Mihail Sadoveanu)
intre calamitati si catastrofe, oamenii nobili care nu mai sunt ne dau putere acumulata in operele lor ca sa razbune spre adevar, justitie sociala si pace. (Mihail Sadoveanu)
Eroismul comporta o jerfa necesara si fecunda. (Mihail Sadoveanu)
Nu se cuvine sa apreciem greselile si prejudecatile oamenilor de demult cu prejudecatile noastre de astazi. (Mihail Sadoveanu)
Nu sunt realitati numai cladirile de piatra si petecele de hartie. Mitul pastreaza eternitatii camara sufletului generatiilor. Ceea ce au crezut batranii si ceea ce vor crede copiii nostri, desfatati de vis, e un adevar pe care nu-l vor putea inlatura oamenii. (Mihail Sadoveanu)
Minunea cartii nu e atat minunea in sine de a comunica gandul si simtirea noastra sentimentului nostru de departe, sentimentului nostru din alt veac si de dincolo de moarte, ci acel rar privilegiu, pe care eu l-as numi divin de a trai prin adevar si sinceritate. (Mihail Sadoveanu)
Nu sunt realitati numai cladirile de piatra si petecele de hartie. Mitul pastreaza eternitatii camara sufletului generatiilor. Ceea ce au crezut batranii si ceea ce vor crede copiii nostri, desfatati de vis, e un adevar pe care nu-l vor putea inlatura oamenii... (Mihail Sadoveanu)
Iar dupa ce se cufunda soarele inspre taramul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau in tainicele neguri, focurile luminau zidurile de piatra, gurile negre ale usilor si ferestrelor zabrelite. Contenea cate un rastimp viersul lautarilor, si porneau povestile. (Mihail Sadoveanu)
Nu cunosc alta libertate pentru oameni si popoare decat cultura. Nici libertatea de a trai in prejudecati si in privilegii, nici libertatea de a te folosi de munca altora, nici libertatea de a nu face nimic, nici libertatea de abuzuri langa suferinta obsteasca nu le socotesc libertati. (Mihail Sadoveanu)
Nu voi muri intreg, daca ma simt solidar cu cei care au lasat sa picure in carti sange din sangele lor, lumina din lumina lor, trecandu-ne noua un zambet de nadejde si incredintarea ca raspundem peste veacuri si milenii unei chemari a unui frate si lasam noi insine un vis de nadejde altor frati care vor veni dupa noi intr-un veac viitor. (Mihail Sadoveanu)
Doamna Mia Vasilian, sotia cunoscutului avocat din targul nostru, observase privirea cucoanei Emilia si zambi. I se parea foarte ciudat, cum o mama asa de inalta si de groasa poate sa aiba o fata asa de uscata si subtire - ca o ata... Las'ca amandoua sunt urate si fara gust imbracate. si au niste palarii... Cum pot niste femei de conditie sa poarte asemenea palarii? (Mihail Sadoveanu)
Sunt carti si carti. Unele sunt destinate pieirii chiar dintru inceput, caci nu-s lumina din lumina umanitatii. Altele au destinul sa supravietuiasca atat cat va mai fi om traitor sub soare. in acestea se cuprind aspiratiile si idealurile generatiilor, acestea sunt mostenirea noastra cea buna si nepretuita; primele au putut dura intr-o lume de rau intocmita, au putut suporta nefericirile, nadajduind... (Mihail Sadoveanu)
tara nu se serveste cu declaratii de dragoste, ci numai cu munca cinstita si, la nevoie, cu jerfa. Nu inseamna ura impotriva altor neamuri, ci datorie catre neamul nostru; nu inseamna pretentia ca suntem cel mai vrednic popor din lume, ci indemnul sa devenim un popor vrednic si constient. Munca cinstita, viata curata, iubirea de semeni, impletirea datoriilor pe care le avem - adica faptele - aceasta inseamna patriotism si nu vorbe desarte. (Mihail Sadoveanu)
Doamna Mia Vasilian da noilor sale cunostinte informatii despre persoana sa c-un aer de tinerete naiva. Acum douazeci si trei de ani, cand a adus-o barza in casa parintilor domniei sale, i s-a pus numele Maria, inchipuiti-va! Cele doua sotii de functionari, proaspat transferati in targul nostru de guvernul conservator, o ascultau cu interes, facand insa in sine rezerve personale asupra anilor. Numele li se parea convenabil. Un nume destul de frumos, nu-i asa? Cum a inceput insa a ingana cele dintai cuvinte, dumneaei si l-a schimbat singura. C-o voce muzicala, tuguindu-si buzisoarele, raspundea totdeauna: Pe mine ma cheama Mia! si Mia i-a ramas numele. Cineva facea, atunci, observatia ca asta dovedeste la copila "simtul muzicii". (Mihail Sadoveanu)
Schimbul de complimente care urma, miscarile rotunde, zambirile si poftirile imprastiara, in salonasul grenat, ca un abur de nobila uitare si voie-buna. Nimeni nu baga de sama cand se strecurase, printre scaune, spre tablaua cu serbet, Lizuca, necazul doamnei Vasilian. Era o fetita maruntica, insa voinica si plinuta. Rochita de doc albastru statea stramba si in chip cu totul nepermis pe trupusorul ei. Botinutele ii erau pline de colb si cu sireturile desfacute. Coltunii cazusera si aratau niste picioruse parlite de soare, cu genunchii nu tocmai curati. Capu-i era foarte scurt tuns, baieteste, si arata in rotunzimea lui felurite bulbucaturi neregulate. Nasusoru-i mititel ar fi avut nevoie de batista, lucru pe care-l dovedeau si manecile rochitei. Gura-i era cam mare si obrajii prea rosii. Nu era deloc frumusica si delicata, duduia Lizuca. Numai ochii caprii, umbriti de gene negre, aveau in ei cate-o mica floare de lumina. (Mihail Sadoveanu)
In conditiile de odinioara, casatoria cu Vasilian ar fi aparut ca o mezalianta, caci domnia sa e nascuta Papazoglu. Avand insa in vedere atatea si atatea lucruri, speculatii nefericite, inimicitii politice, a trebuit sa se resemneze. Totusi, nu se poate spune, nu-i asa? ca Vasilian nu-i de familie buna. E dintr-o foarte buna familie, dimpotriva, boieri moldoveni, insa oricine va recunoaste ca Papazoglu e altceva, e un nume celebru. in sfarsit, principalul e ca se simte bine si e fericita. si Jorj ii satisface toate capriciile... Altfel nici nu se poate. El e cu cincisprezece ani mai mare ca ea si a mai fost insurat o data. I-a ramas si un copil, o fetita care - cum sa spun? - care e un fel de ghimpe intre ei... un copil, vai! destul de rau crescut. Asta aduce putina umbra vietii lor, nu-i asa? Caci Vasilian a luat-o din dragoste. Vazand impotrivirea ei de la inceput, bietul Jorj cazuse bolnav. A trebuit sa cedeze; si la nunta avea o toaleta asa de frumoasa, asa de eleganta, incat o invidiau toate prietenele. (Mihail Sadoveanu)
O clipa de dragoste face mai mult decat o viata de marire. (Mihail Sadoveanu)
Progresul e o lege generala in toate manifestarile vietii. (Mihail Sadoveanu)
Dragostea nu imbatraneste; numai oamenii se ofilesc si trec. (Mihail Sadoveanu)
Se inseala cel care crede ca o priveliste e aceeasi, ca rasariturile, amiezile si amurgurile se repeta... (Mihail Sadoveanu)
Au si femeile un suflet si-o judecata. Pe langa closte si stative, au a naste in dureri si a creste copii. (Mihail Sadoveanu)
Unii prieteni sunt umbre, nu apar decat cand e Soare. (Mihail Sadoveanu)
Citate de Mihail Sadoveanu
Aceasta pagina a fost accesata de 14252 ori.
